Prietenia așa cum o văd eu

 

În cuprinsul vieții alegerile  hrănesc firul poveștii. De noi depinde ce gust ne place mai mult. Dacă dulcele  bunătății, dacă acreala cuvintelor sau amarul ținut ascuns în suflet... 

Suntem oameni printre oameni. Fiecare are povestea lui iar poveștile se scriu pentru a fi purtate mai departe.  Unii le citesc, alții le ascultă.  O fac în grabă, cu mici erori sau atenți și cuceriți. Depinde de capacitatea fiecăruia de a recepta un mesaj. Poate și de poveștile dinainte.  Trăite, neînțelese sau nemuritoare. De acolo pleacă mai departe, nu sunt pe placul cititorului, ori rămân cumva imprimate  pe suflet. Imaginația –și ea are un rost al ei.

    Prietenia în esență

E important să fim înconjurați de oameni care ne stârnesc zâmbete și alături de care putem crea amintiri adevărate. E și mai important să știm că putem avea încredere deplină, siguranță și refugiu  în sufletul lor. Vrem să creștem împreună, să ne susținem și să ne întărim reciproc. Să reușim să ajungem unde ne-am propus iar când unul a reușit mai devreme, să putem să ne bucurăm cu toată inima pentru el. Să nu ne credem niciodată diferiți, unul inferior altuia sau să nu purtăm în secret și în suflet invidie. Să fim direcți și sinceri în relația noastră- nu contează despre ce este vorba. Opiniile care se ciocnesc, tabieturile, gusturile... Când unul se pierde cu firea, celălalt are sarcina de a-l aduce cu picioarele pe pământ. Învățându-l să-și regăsească echilibrul. Fiindu-i aproape sau...cicălindu-l dacă trebuie.  

Așa este ea cu adevărat. Asta înseamnă prietenia.