Cum/De ce vă pedepsiți copiii? Este pedeapsa o bună metodă de educare a copilului dvs.? Ce puteți face?

     

   Cea mai eficientă metodă în relația părinte-copil este COMUNICAREA
 
   Copilul tău trebuie să știe ce este corect și ce este greșit.  Până la a afla din propria experiență, mai bine i-ai  spune tu. Până în momentul în care el va „cerceta” și va intra mai profund în viață, ajută-l tu. Fă-o într-un mod civilizat, calm și... nu uita un lucru foarte important: copilul tău trebuie să știe și de ce. În funcție de subiectul pe care îl abordați, discută deschis cu el, adu-i argumente și dă-i exemple bune prin care el să-ți înțeleagă punctul de vedere. Și fii  alături de el în tot încă de la început.  Veți avea o relație mult mai solidă și odată cu trecerea timpului. Te va respecta mult mai mult dacă îi ești alături și dacă  îi inspiri încredere. Trebuie să ai grijă la atitudinea ta. Uneori poate veți avea păreri diferite. Alteori poate el îți va reproșa faptul că mentalitatea ta este alta și nu una foarte actuală.   Tu ascultă-ți copilul și încercă să privești prin ochii lui. Fiindcă și el te-a ascultat pe tine.

 Mama:   „NU!” 

 Copilul:  „De ce?”. 

 Mama:   „Că așa vreau. Așa zic eu și așa rămâne.”

  Nu uita că al tău copil crește! Dacă ești un părinte care spune foarte des „Nu! ” pentru că se teme pentru siguranța copilului său, încearcă să ai mai multă încredere în el. Nu e imposibil. Dacă nu reușești, înseamnă că nu crezi în influența învățăturii pe care tu ca părinte i-ai dăruit-o  până în ziua aceasta. Educația pe care el a primit-o de la tine în copilărie, va rămâne oricum cu el toată viața. O va avea în sânge. Nu poți de fiecare dată să-i spui ce să facă pentru că astfel, deja nu mai vorbim de viața lui. E viața pe care tu vreți să o aibă. La fel cum nu-i poți alege prietenii, oricât de bine l-ai cunoaște.Va întâlni oameni și oameni, va observa situații, va citi cărți și va vedea filme, va trăi propriile experiențe și va lua propriile decizii, formându-și astfel propria personalitate și devenind o persoană cu caracter capabilă să-și continue drumul prin viață trăgându-și singur concluziile și înțelegând-o prin sufletul lui.
Nu-l îndepărta de tine refuzând a-i acorda libertate. 

      Este pedeapsa o bună metodă de educare a copilului dvs.?

     Obișnuiești să îți pedepsești copilul în momentul în care afli că are note mici la școală, atunci când vorbește sau se comportă urât, ori îi supără pe cei din jur, îi lovește sau face o orice faptă care este sau îți pare a fi greșită sau/și nepotrivită?  Îți pedepsești copilul fiindcă ți-a comentat sau pentru că a spus ceva care te-a făcut de râs față de ceilalți părinți? Ce este, în fond, pedeapsa? Este ea o metodă bună de educare a copilului tău?  

Nu! Normal că nu este. Pedepsindu-ți copilul îl rănești, îl descurajezi sau îl îndepărtezi de tine. Copilul tău nu va mai comunica. Copilul tău va face exact ceea ce nu-i permiți, ca să îți demonstreze  că nu ai putere asupra lui( ci doar crezi asta) sau ca să-și dovedească (lui )că poate. Copilul tău se va teme de tine și va vorbi urât la adresa ta. Dacă nu o va face atunci  din cauza fricii, o va face când va fi mai mare.

 

     LA CE FEL DE PEDEPSE RECURG PĂRINȚII?

                        Pedeapsă prin violență fizică și verbală

„Te bat de nu te vezi!”
„Jar mănânci!”
 „Taci, că-ți trag una...”

       Sunt oameni care își pedepsesc copiii lovindu-i. Da, încă mai sunt astfel de părinți. Și, din păcate, nimeni nu face nimic în privința asta. Poate doar membrii familiei știu ce se petrece în casă. Copiii nu au putere să vorbească... Copiilor le e teamă să se facă ascultați. Ei nu scot vorba dintre pereții martori căci nu-și doresc alte vânătăi sau semne pe corp... Ei doar tac și suferă. Uneori au impresia că nimic nu-i mai doare de la atâta durere...
Cu toții știm că este neadecvat și  ilegal să fii violent(verbal sau atitudinal) față de copii sau față de oameni, în general.  Copiii sunt doar victimele frustrărilor părinților care fie consumă alcool sau au alte probleme, fie pur și simplu nu au înțeles niciodată ce înseamnă de fapt să fii în rolul de tată sau de mamă. Ei cred că fac educație. 

  

Interdicții
 

„Azi nu ieși la joacă fiindcă ai făcut ce ai făcut.” „Astăzi nu mai vorbesc cu tine pentru că....” 
 „Voi vorbi cu tine atunci când înveți să te comporți” „ În următoarele două zile nu mai ai voie să deschizi calculatorul.” 
„Treci la colț!”
 „Azi nu ai voie să mănânci nimic dulce.” 
„Ești obraznic! Eu nu mi-am dorit un copil așa, ca tine.” 
„Nu ai voie să ...”

      Acestea sunt  replicile  cel mai des întâlnite atunci când părinții vor „să le dea o lecție” copiilor lor. Unele sunt simple impuneri iar altele cuvinte care dor. Atunci când îți pedepsești copilul, află drag părinte că nu rezolvi mare lucru.

      Dacă el e mic se supără, plânge, înfăptuiește ce-i ceri, între timp te urăște-cum știe la vârsta lui, e morocănos apoi, după ce pedeapsa i se termină, uită tot. Uită să te urască și uită de ce(că) l-ai pedepsit. Apoi...greșește din nou. E copil. El doar se bucură de lucrurile mărunte, se lasă fascinat de ceea ce vede și-i atrage atenția și iubește tot  ce este colorat sau sclipitor.  Greșește fără să vrea.

       Dacă ai copii mari, poate chiar adolescenți și nu le permiți să iasă cu prietenii, să stea pe internet, să folosească telefonul, nu-i lași să-și aleagă singuri îmbrăcămintea de zi cu zi sau eu știu... le interzici să face orice alt ceva pentru că nu te ascultă, vorbesc urât sau îți arată lipsă de respect de asemenea, nu rezolvi nimic. Din contra, înrăutățești lucrurile. La vârsta lor îți vor face în ciudă.