Să nu distrugeți copilăria copiilor voștri!

    Copiii sunt  izvor „dătător” de  viață. Prin mângâierile lor, vorbele și zâmbetele dăruite cu sinceritate și puritate desăvârșită, ei sunt cei care ne fac oameni  mai frumoși.
    Copiii văd totul în nimic și ne  pot înzestra cu o mulțime de lecții noi din care putem învăța să iubim mai mult, să avem răbdare, să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă în preajma noastră, să protejăm un suflet de răutăți, greutăți și durere, etc.
     Emoția pe care o trăiesc copiii se reflectă în sufletul nostru de fiecare dată. Uneori ne dăm seama, alteori nu. Suntem parcă ademeniți în lumea lor. Astfel suntem fericiți alături de ei, ne jucăm așa cum o făceam cândva și  poate am uitat, ne folosim mai mult de imaginație și ne detașăm de gândurile ce ne întunecă sufletul și mintea sau de greutățile de zi cu zi. Copiii ne pot aminti ce este curajul.
     De la copii ne putem lua doza de energie oricând simțim nevoia. Ei ne sunt aproape  fără „invitație specială”. Nu trebuie să le oferi decât un zâmbet cald și ei te vor iubi.

      Așa sunt EI. Așa pot fi dacă nu le distrugem copilăria cu  jocuri pe calculator, laptop, tabletă sau dacă Moș Crăciun sau Iepurașul nu le face cadou cel mai performant telefon mobil din gama X.
      Pentru că am contact cu cei mici îmi permit să vă spun, părinților, că nu astfel le oferiți o copilărie - în adevăratul sens al cuvântului sufletelor cărora le-ați dat viață. Da! Ei își doresc aceste bunuri pentru că și alții le au. Da, o să îmi spuneți că e normal să aibă acces la ele și... DA! aveți tot dreptul să-mi spuneți asta sau orice altceva ce vă stă acum în minte. DAR când se vor mai juca în natură  și... cum vor mai lega prietenii? Vor mai ști ei ce-i ăla „șotron”? Când vor auzi „De-a v-ați ascunselea” vor fi măcar curioși să afle ce e? Vor mai sări coarda sau... știu eu...vor mai juca vreun alt joc prin intermediul căruia să se simtă liberi și fericiți? Ce vor face cu toată energia pe care o au? Vor învăța să ucidă zombi și oameni sau să vâneze rațe? Vor pretinde că sunt cei mai mari designeri, șoferi sau bucătari pentru că acolo au totul de-a gata și important este să știe să folosească un mouse? 

     Sunt indignată deoarece văd că cei mai mulți copii sunt cuceriți, răsplătiți sau răsfățați cu aceste lucruri care le captează atenția într-o măsură îngrijorătoare. Și nu îndrăzniți să negați lucrul acesta. Și voi trăiți în lumea aceasta. Copiii de clasa pregătitoare au facebook. Copiii nu se mai joacă în parc. Copiii nu sunt comunicativi la grădiniță(școală-după caz). Copiii au probleme de vedere. Copiii nu-și fac prieteni și nu știu să împartă. Oferindu-le aceste bunuri materiale când sunt mici nu le oferiți educație. Copiii dumneavoastră nu vor avea copilărie. Copiii dumneavoastră nu vor avea amintiri. Nu vor ști ce-i aia julitură în genunchi. Nu vor înțelege niciodată cum alții  pot construi diverse forme în nisip sau cum se pot cățăra în copaci pentru a mânca și/sau culege fructe. Nu vor fi maeștri bucătari în propria bucătărie cu propriile roade. Nisip-apă-frunze. De atât ar avea nevoie pentru a face sărmăluțe în bucătăria pe care și-ar putea-o construi.  Ei vor considera absurd și murdar un astfel de joc.  Vor sta în fața laptop-ului personal și vor apăsa butoane. Very funny!  

    Părinților, ar mai fi sute de exemple care vă pot deștepta puțin.  Gândiți-vă la ei! Gândiți-vă că vor ști să fie oameni! Nu gândiți că e mai ușor pentru voi că veniți de la serviciu obosiți și  nu trebuie să mai mergeți afară cu ei pentru a-i veghea! Nu!  Știți cum e copilăria căci ați avut-o și voi. Arătați-le și copiilor voștri ce înseamnă! 

 

   Am întrebat câțiva cunoscuți care este punctul lor de vedere în ceea ce privește copiii și copilăria și iată răspunsurile lor: 

      „Copilăria este... Greu de cuprins în cuvinte. Cel puțin pentru mine. Dacă mă gândesc ca mamă, aș putea spune că perioada asta atât de importantă trebuie să fie una veselă, neapărat. Eu îmi aduc aminte de copilărie cu multă multă bucurie. Am multe amintiri minunate. Multe năzdrăvănii. Și multe peripeții. Joacă cât cuprinde și cheia la gât. Îmi doresc ca peste ani fiică-mea să poată spune că a avut o copilărie minunată. De aceea zi de zi pun preț mai mult pe activitățile pe care le facem împreună, pe joacă și armonie, decât pe alte lucruri.   De aceea, zi de zi încerc să fiu cea care creează în jurul Mariei o lume minunată, ca în povești, de care să își amintească peste ani. Sunt sigură de fapt că asta încearcă fiecare părinte.”

                                                    (Anca, mamă fericită)

„ Copilăria înseamnă iubire necondiționată, joacă, lipsă de responsabilități, inocență, protecție maximă etc. Poate fi văzută și simțită și altfel. În copilărie am fost fericit. Nu mă interesa nimic. Nu aveam griji absolut deloc. Știam că atunci când o să mă întorc am mâncare pe masă, un pat în care să dorm acoperiș deasupra capului și familia aproape. Acum, când am crescut, e altfel. Am chirie de plătit, trebuie să mă întrețin, trebuie să mă descurc mai mult singur...  Copilăria, in viziunea mea, înseamna totul. Ea definește și formează omul. Este foarte important pentru cineva sa aibă  copilărie, la fel de mult cât este de important pentru un om să iubească.”
                                                                                          (Florin, dansator)

   ,,Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieții. Plină de jocuri și fără griji, ajungem totuși să nu o prețuim și să ne fie

dor de ea abia după ce nu mai suntem copii, când dorința de a crește mari se împlinește, dorință ce ulterior devine regret deoarece realizăm că nu am preţuit-o.”

                       (Andrei, artist)

„ Copiii din ziua de azi nu mai au copilărie. Sunt "bombardați" tot timpul cu teme, cu restricții, li se spune mereu „așa e bine”, „așa nu e bine”... că trebuie să facă ceva chiar dacă nu le place... Nimeni nu se gândește că  a fi diferit  nu înseamnă că ești mai puțin bogat intelectual. Nu ne învățăm copiii de mici să se descurce singuri iar când ajung mari ne întrebăm de ce nu au un loc de muncă sau o afacere. Aici greșim.

Apoi...faptul că stau toată ziua pe calculator, tablete sau ultimul smart-phone, nu înseamnă că aia e copilărie în adevăratul sens al cuvântului. Copilărie înseamnă să faci năzbâtii, înseamnă să mergi vara la bunici, înseamnă să stai toată ziua afară...”                                       

                                                      (Marius, student)

„ Copilăria mea... Cum ajungeam de la școală, îmi lăsam geanta jos ( nu îmi făceam temele atunci ci în a doua zi, dimineața-de cele mai multe ori) și fugeam la joacă. Pe atunci nu erau telefoane (sau cel puțin nu aveam eu), dar nu conta asta pentru că oriunde mă duceam găseam cu cine să mă joc. Ba „fotbal”(era visul meu să devin fotbalist), ba „pac pac” ( un joc gen „hoții și polițiștii”), ba „turbata” (un fel de „prinsa”). Eram foarte energic și făceam multe prostioare. Acum copiii ce amintiri își creează?”
                                        (Edi, student)


 

      ***Aștept și comentariile  voastre mai jos. ***