Este bine să fim sinceri?

            

A fi sincer înseamnă a spune verde în față ceea ce simți și/sau gândești despre o persoană, despre o faptă, un gest, etc. 
Este adevărat că de cele mai multe ori sinceritatea nu este foarte  ușor de acceptat.  
Sunt oameni care nu știu și nu pot admite o critică, un comentariu sau un orice gând mai puțin pozitiv la adresa lor. Aceștia preferă să-și  trăiască viața fără să țină cont de alții, privind într-o singură direcție (a lor), eventual tind să se supere sau să se îndepărteze de cei onești, considerându-i invidioși sau enervanți, ei fiind de fapt prea încrezuți. 
E foarte important să ai încredere în cine ești și să te iubești, însă nu e greșit să ții cont și de părerile altora care au un gând pentru tine. Poți să-i asculți și să vezi dacă e vreun strop de dreptate pe acolo, pe undeva.  E posibil ca și ei să greșească. Fiecare are perspective proprii și opinii personale. Sunt „greșeli  nevinovate”. Ar fi bine să apreciezi faptul că acel cineva nu se sfiește să îți comunice ceea ce crede despre tine. Și nu să te superi. 
Un prozator englez afirma că „Sinceritatea este, foarte probabil, forma cea mai îndrăzneaţă a curajului.” 
Doar persoanele cu un caracter puternic știu și aleg să fie sincere. 

Ai voie să nu fii sincer doar în scopuri nobile.  
Spre exemplu atunci când vrei să protejezi o surpriză  sau în job-ul tău dacă ești actor (doar când îți joci personajul). Filosoful francez Albert Camus era de părere că „Actorul este un mincinos sincer.” 

 Prin onestitatea voastră, o să vă câștigați respectul. 
 Tot fiind sinceri, nu veți fi nevoiți să vă amintiți ce minciună ați spus data trecută când ați fost puși într-o postură mai  dificilă.