Oameni cu vicii care n-au uitat să fie frumoși | O filă ruptă din jurnalul meu #2

  

   Eram într-o stație în așteptarea trenului cu care aveam să merg acasă. Un tip brunet, bine îmbrăcat, îngrijit s-a apropiat de mine întinzându-mi pachetul de țigări din care el tocmai îşi luase una şi o aprinsese, întrebându-mă dacă vreau să fumez şi eu.
    L-am refuzat politicos, apoi văzându-mă cu gândurile mele, m-a întrebat dacă m-ar deranja dacă am face conversație în minutele rămase, dacă îmi mai vorbeşte, pentru că oricum nu intenționează să mă "agațe" ci doar altfel ar trece timpul; sau dacă ar trebui pur şi simplu să îşi vadă de treaba lui. I-am replicat în germană că nu am nici un fel de problemă, de ce să nu?!
    Apoi m-a întrebat dacă aş vrea măcar să beau o bere. Pentru că avea deja una în mână şi altele probabil în rucksack-ul pe care îl purta. L-am refuzat şi de data aceasta spunându-i că nu vreau nimic. ,,Îmi doresc doar să ajung acasă, fiindcă am avut o zi lungă. Mulțumesc oricum!", i-am zis.

S-a mai plimbat stânga - dreapta apoi, aflându-se din nou înaintea mea: ,, Droguri consumi?" De data aceasta pe un ton rece, i-am spus că ,, Nu!".
    Nu trecuse nici un minut de la ultimele cuvinte pe care le-a rostit că acum asemenea unui copil, se străduia a-mi ghici vârsta. Aveam 18, 21, 22 dar nu 20. Nu a nimerit-o nici din a treia încercare dar oricum nu era important. I-am spus-o eu în cele din urmă iar imediat a venit rândul meu să ghicesc anii lui prin ochii mei. M-a rugat frumos... Am spus fără să stau prea mult să mă gândesc ,, 30" iar el a rămas surprins. Mi-a dat dreptate spunându-mi data nașterii lui şi căutându-şi buletinul pentru a mi-l arăta drept dovadă. Fără să i-l cer. Atunci am văzut că îl cheamă Alexander şi vine din Portugalia. M-am mirat subliniind noua informație cu care "am făcut cunoștință" şi asta mai ales fiindcă germana lui era chiar foarte bună. El profitând de context şi văzând-o pe a mea- care încă mai are un accent " suspect", m-a întrebat la rândul său din ce țară sunt. I-am spus că vin din România. Mândrindu-se că ştie româneste şi ulterior spunându-mi că are câțiva colegi de muncă români, ridicând berea către cer, a exclamat în limba română: ,,Noroc!" . I-am zâmbit. S-a așezat şi el lângă mine şi a început să îmi povestească că bea, fumează şi consumă droguri, dar este un om bun şi blând şi pe oamenii violenți şi proşti nu-i susține şi nu-i suportă.
    Eu eram rece în continuare şi evitam să am prea mult contact vizual cu el fiindcă era sub influența celor trei şi recunosc, îmi era oarecum teamă să nu se țină după mine după ce coboram din tren. Mi-a zis: ,,Nu bei, nu fumezi, nu consumi droguri" apoi cu mâna dreaptă şi lăsând berea deoparte, mi-a dat un LIKE . (Şi nu întâmplător am subliniat şi asta.)

    L-am întrebat dacă poate renunța la aceste vicii. La consumul de droguri cică da, însă la tutun şi alcool nu, pentru că şi-au făcut loc în viața lui de prea mult timp deja. De când avea 13 ani.
M-a întrebat apoi dacă am bilet pentru tren, fiindcă având abonamentul lui, mai putea lua o persoană gratuit. Nu a fost necesar în cazul meu.
    S-a apropiat de noi o doamnă care își purta cu ea bebelușul în căruciorul de copii. Alexander s-a ridicat şi a rugat-o să se așeze. A întrebat-o şi pe ea dacă are bilet de călătorie sau dacă poate să facă o faptă bună ,, luând-o sub aripa lui" în tren. Şi refuzul ei la propunerea lui nu a întârziat să apară. Au mai venit doi oameni tineri şi către ei a mers cu aceeaşi întrebare. Răspunsurile lor au fost, pot să spun, răspunsurile noastre.
    Apoi a privit-o îngândurat din nou pe mama care se juca cu fiul ei. Spunând că fumul de țigară şi el având în tabloul din fața copilului ei sticla aceea în mână nu se potrivesc cu inocenței copilăriei, s-a îndepărtat.

    Pentru că în ciuda tututor celor precizate mai sus el a gândit sănătos şi pentru bunul simț de care a dat dovadă pe tot parcursul conversației noastre, acum LIKE-ul vine de la mine.

Comentarii

Postări populare

Pentru traducere...